Fericita întru adormire Argyrí Alexandrátou s-a născut în 1928 la Pireu, din părinți foarte virtuoși, Spyrídon Alexandrátos și Stamatína Soúrí (rudă cu cunoscutul poet). Surorile ei au fost Stylianí și Panagióta. Originea familiei era din Drakopoúlata, în Kefalliniá, unde și-a petrecut primii ani de copilărie, foarte grei.
Înainte de ocupație s-au stabilit la Pireu, iar ca părinte duhovnicesc îl aveau pe părintele Evghénios Limónis (cunoscut mai mult ca „Lemonís”, prin deformarea numelui de familie). Acesta a slujit cu râvnă cauza Părinților Păstrători ai Calendarului Vechi, atât în timpul persecuțiilor, cât și mai târziu, prin colecte de fonduri, pentru a sprijini așezământul Uniunii Ortodoxe a Doamnelor „Panaghía Odighítria” din Glyfáda.
În anii de persecuție a fost în fruntea evenimentelor de la Pireu (greva foamei etc.), alături de alți luptători, unde au fost și bătuți de poliție. Mergeau în ascuns cu mâncare la preoții întemnițați, pe care „iubirea” inovatorilor îi tunsese și îi caterisise.
Argyrí a slujit ca paraclisier la Biserica Sfântului Filip din Pireu din copilărie până la adânci bătrâneți. Acolo s-a săvârșit și slujba înmormântării sale, așa cum și dorise. L-a cunoscut îndeaproape pe sfântul mitropolit al Florinei, Hrisostom. A muncit din greu și nu s-a căsătorit niciodată.
Cu patru zile înainte de adormire a intrat în comă, însă, când nepotul i-a spus că va veni preotul să o împărtășească, s-a trezit și a cerut să fie pieptănată și pregătită. A plecat la Domnul pe 21/09/2022. Veșnică să-i fie pomenirea!
Am întâlnit-o pe doamna Argyró în septembrie 2018, la Sfântul Filip, unde mi-a povestit următoarele întâmplări. Mulțumesc fratelui întru Hristos Spyros Chatzigiánnis, nepotul adormitei, pentru datele biografice și materialul fotografic.
— Nikólaos Mánnis
Despre părintele Evghénios Limónis
Un lucru care îi scandaliza pe toți cei care îl cunoșteau pe părintele Evghénios era felul în care se purta cu cerșetorii. De îndată ce ieșea în stradă, aceștia se apropiau de el să-i ceară milostenie. Atunci părintele Evghénios ridica glasul și îi alunga cu gesturi: „Nu mă atingeți, plecați din fața mea!”, striga și se făcea că îi împinge.
Adesea credincioșii care nu îl cunoșteau se întrebau cum era posibil ca un om socotit atât de sfânt să se poarte astfel cu bieții cerșetori. Răspunsul l-au primit la înmormântarea părintelui Evghénios. Toți acei cerșetori au venit plângând cu hohote și spunând: „Cine ne va mai ajuta acum?”.
De fapt, cuviosul părinte Evghénios, în timp ce se prefăcea că îi alungă, le punea pe ascuns bani în mâini sau în buzunare!
Despre sfântul mitropolit al Florinei, Hrisostom
Fiind tânără, am avut binecuvântarea, împreună cu tatăl meu, să-l vizităm pe părintele nostru duhovnicesc, Sfântul Hrisostom de Florina, în timpul exilului său la Mănăstirea Ypsiloú din Mytilíni.
Acolo am aflat următorul fapt minunat: de îndată ce a fost adus Sfântul la mănăstire, localnicii au început să vadă noaptea o lumină care ieșea din mănăstire. Într-o zi, unii l-au întrebat pe egumen, vrednicul de pomenire arhimandrit părintele Serafím Kaïmakamélis: „Părinte Serafim, ce fel de lumină ați pus în mănăstire?”. Egumenul, uimit, le-a răspuns că nu există niciun fel de lumină.
Însă, după ce a fost întrebat și de alții, a hotărât să iasă noaptea afară ca să vadă de unde vine acea lumină. Și într-adevăr a constatat că aceasta se revărsa dintr-un anumit loc! Cercetând, a ajuns până la chilia în care dormea Sfântul, iar de acolo ieșea o lumină strălucitoare!
A doua zi, părintele Serafim a căzut la picioarele Sfântului cerându-i iertare și din acel moment a făcut tot ce a putut pentru a-i face exilul mai suportabil, legându-l de el printr-o prietenie trainică.
(Nu este întâmplător că într-o scrisoare părintele Serafim îl numea pe Sfânt „cea mai mare personalitate bisericească a ierarhiei contemporane a Bisericii Greciei” și „stâlp și întărire a Ortodoxiei”!)
Sursa: https://krufo-sxoleio.blogspot.com/2024/08/blog-post_22.html
Rezistența Ortodoxă 
Lasă un comentariu