Ne aflăm în anul 1926, în ziua de 25 decembrie pe stil nou, și 12 decembrie pe stil vechi, zi în care creștinii drept-slăvitori îl serbează pe Sfântul Ierarh Spiridon, iar ortodocșii de stil nou serbează Crăciunul. Trecuseră aproximativ doi ani de la impunerea violentă a calendarului gregorian asupra Bisericii Greciei. Mulți credincioși au opus rezistență și au rămas statornici tradițiilor bisericești.
În Mandra, un mic sat din Attica (Grecia), unii locuitori au mers la biserica lor pentru a cinsti pomenirea Sfântului Spiridon, însă poliția, urmând un ordin al Arhiepiscopiei, încuiase ușa bisericii cu lanțuri. Atunci, locuitorii au aprins lumânările pe care le aveau la ei și le-au fixat pe ușa sfântului locaș. Și, iată, o, minune! Lanțurile au căzut, iar ușa bisericii s-a deschis!
Trei ani mai târziu (1929), în aceeași zi, o mare minune s-a petrecut în biserica Sfântului Nicolae din Karystos, Eubeea. În timp ce preotul nou-calendarist citea Evanghelia de Crăciun, icoana mare a Sfântului Spiridon s-a ridicat în aer până la cupolă, iar apoi, cu un zgomot puternic, a coborât și s-a fixat la locul ei, în timp ce un nor a apărut în fața icoanei. Preotul, părintele Vasilios Bakosis, și credincioșii s-au înspăimântat și s-au grăbit să cerceteze icoana.
A doua zi, li s-a poruncit să nu vorbească despre întâmplare, iar icoana a fost înlăturată, spunându-se că de vină ar fi fost un cui…
Rezistența Ortodoxă 