Köln, 16 noiembrie 1973 (stil nou)
Iubite frate întru Domnul, părinte Teodoret,
Domnul să te întărească în luptele tale și să te arate întotdeauna mărturisitor al Adevărului Său.
Am primit astăzi scrisoarea ta și îți mulțumesc pentru cuvintele tale frățești și pentru rugăciunile tale. Îți scriu doar câteva rânduri, pentru a-ți da asigurarea că atât preoteasa, cât și eu, ascultăm cu mare emoție despre luptele voastre — ale acelor monahi râvnitori — care ne aduc aminte de zilele glorioase ale Bisericii și de luptele sfinților ei monahi, care, străini de orice compromis și servilism, au luptat pe metereze pentru Singurul Adevăr: Sfânta noastră Credință Ortodoxă.
Ne-a cuprins o sfântă emoție citind scrisoarea ta, văzându-l pe colegul nostru de studii și vechiul nostru prieten Ioannis ridicându-se la o statură patristică și devenind apărător al Ortodoxiei, care într-adevăr este atacată din toate părțile — și mai ales chiar din partea episcopilor ei.
Rămâi acolo, iubite și cinstit părinte și frate!
Rămâi acolo, sus, luptând!
Suntem alături de tine.
Deja ne aflăm în același lagăr de luptă, pentru că nu câmpul de bătălie, ci lupta însăși este cea care așază pe cineva în aceeași tabără. Și aici, luptând, ne aflăm în aceeași tabără cu tine.
Crede-mă, frate! Nu vom mai rămâne mult aici — nu ne vor mai lăsa mult. Dar vom rămâne cât vom putea. Dușmanul trebuie să sufere pierdere și aici. E nevoie de luptă chiar în tabăra lui.
Văzându-te pe tine și pe acei frați eroici că nu vă plecați genunchii înaintea prigonitorilor voștri nerușinați, strigăm cu lacrimi: „Da, nu vor lipsi niciodată lui Dumnezeu ostași vrednici de Biserica Sa!” Niciodată, niciodată! Nici Studiții, nici Damaschinii, nici Palamiții, nici Nicodimii nu au dispărut. Ei trăiesc, pentru că Hristos trăiește. Trăiesc în persoanele voastre, cinstiți luptători ai dreptei credințe!
Nu am, iubite frate și părinte, altceva să adaug pentru lupta ta, decât sprijinul meu sufletesc. Luptă-te! Nu este o luptă zadarnică. Aici, Dumnezeu m-a învrednicit să văd trădarea care se săvârșește împotriva Ortodoxiei. Episcopi și clerici cu necredință deplină, cu viață scandalos de stricată, calcă în picioare totul, ca niște porci care calcă mărgăritarele. Și vor să vă silească pe voi să cedați! Să nu fie, Doamne!
Scaunul prigonitorilor voștri miroase a duhoarea grețoasă a necredinței, a nepăsării, a imoralității. Înțelegi ce vreau să spun. Alți vrăjmași ai voștri se aliază cu puterile satanice ale lumii și le consideră drept puteri ale lui Hristos, binecuvântând crimele cele mai odioase. Nu, să nu cedați!
Am scris în „Orthodox Typos” și altora și le-am spus părerea mea. Nimic nu s-a schimbat la Fanar. Totul este doar o diversiune, și fericit este acela care nu se va lăsa amăgit…
Rămâneți statornici!
Domnul să vă binecuvinteze, pe voi, vrednicii luptători ai Credinței Sale!
Preoteasa, prin mine, vă transmite respectele sale.
Smerenia mea se roagă Domnului să vă întărească.
Iisus Hristos să vă binecuvinteze și să vă dea putere.
Plin de emoție — căci socotesc apariția Exarhatului vostru drept începutul unor lupte mari, care vor răsplăti credința voastră, dar vor duce și pe mulți la o cădere înfricoșătoare și veșnică — te îmbrățișez și îți sărut mâinile cu lacrimi, pentru că mă bucur și mă simt mândru că vechiul meu prieten și acum fratele meu în Domnul se află în prima linie a luptătorilor ortodocși.
Roagă-te, fratele și părintele meu, ca și smerenia mea să pot fi, pe cât îmi este cu putință, un următor al luptei tale.
Cu multă dragoste în Domnul,
† Preot Gheorghios Metallinos1
P.S.
Aici, protestanții — care, de fapt, împreună cu papistașii stăpânesc și conduc Fanarul — s-au tulburat pentru că există zeloți în Sfântul Munte.
Profesorul Schneemelcher din Bonn (protestant), de pildă, m-a chemat alaltăieri după curs în biroul său și am vorbit timp de o oră despre cele legate de Munte. Zicea că o face sub pretextul că va ține o prelegere, dar de fapt voia să afle câtă statornicie au acești tineri.
M-a întrebat chiar dacă sunteți „de tip Zoi” (adică influențați de pietismul mișcării „Zoi”2). Am încercat însă să-i dau o imagine corectă despre voi — și el însuși mi-a spus că asta aștepta de la mine, pentru că ceilalți de aici… Dumnezeu să-i ierte — și l-am asigurat că Muntele nu va cădea, nici Ortodoxia monahilor râvnitori. Desigur, nu s-a arătat entuziasmat…
De aceea, vă rog în genunchi:
Nu coborâți steagul!
Nu dați bucurie diavolului.
Nu lăsați erezia să triumfe.
Ortodoxia, precum și smeriții și nevrednicii ei ostași din lume, vă rugăm să continuați să luptați cu toate puterile voastre. Ne rugăm ca Domnul să vă dea răbdarea și puterea de care aveți nevoie.
Pomenește-mă, frate, pe mine și familia mea în rugăciunile tale.
Sursa:https://krufo-sxoleio.blogspot.com/2017/03/blog-post_17.html
- Pentru mai multe detalii despre pr. Gheorghios Metallinos puteți accesa acest link. ↩︎
- „ΖΩΗ” a fost o mișcare religioasă laică din Grecia, fondată în 1907 de către părintele Eusebie Matthopoulos (Εὐσέβιος Ματθόπουλος), cu scopul de a reînvia viața religioasă și morală a credincioșilor ortodocși, într-o perioadă în care societatea greacă trecea prin modernizare și secularizare accentuată. Tradiționaliștii și teologii de inspirație patristică (precum Sf. Iustin Popovici, pr. Ioannis Romanidis, pr. Gheorghios Metallinos ș.a.) au criticat mișcarea „ΖΩΗ” pentru:
influențe protestante (pietism, moralism, raționalism), lipsa dimensiunii mistice și sacramentale a Ortodoxiei, tendința de activism social și moral, în detrimentul isihasmului și al vieții duhovnicești autentice. ↩︎
Rezistența Ortodoxă 