„Acum, iubite Vlădica, să vorbim despre partea ideologică a întregii chestiuni. Trebuie spus de la început că Biserica noastră, sub niciun Mitropolit, nu a declarat vreodată că întreaga Patriarhie a Moscovei este complet fără har. Ce este aceasta? O trădare a Adevărului? Nicidecum! Noi ne recunoaștem profund ca parte a Bisericii Ruse Libere[1] și nu avem autoritatea deplină de a face o astfel de declarație, care aparține numai Soborului tuturor episcopilor ruși…[2] Ne exprimăm dezacordul total cu Moscova prin faptul că nu avem niciun fel de comuniune, nici măcar socială, cu episcopatul lor. [Patriarhia] Moscovei este o inculpată și așteaptă condamnarea ei. Domnul săvârșește în chip vădit o iconomie incredibilă pentru noi, pentru mulți oameni cu adevărat credincioși, și le dăruiește împărtășirea și le trimite harul Său, de pildă, prin Botez. Poți tu însuți, care ai fost cândva parte a acestei Patriarhii a Moscovei, să negi aceasta?! Nu poți, căci știi și ne-ai mărturisit și nouă că există mulți preoți minunați ai lui Dumnezeu care suferă în această Patriarhie, făcând tot ce pot pentru a-și păstori drept turma, și pentru aceasta zilele lor sunt numărate — toți așteaptă expulzarea, interdicția sau chiar îndepărtarea din preoție fără niciun fel de judecată.
În asemenea condiții, putem noi oare să declarăm anatema asupra tuturor acestora? Aceasta ar fi o greșeală complet ireparabilă, o tragedie pentru mulți, sau chiar doar un zel nechibzuit, lipsit de înțelepciune. Fraza pe care o menționezi din Mesajul Arhieresc a fost o greșeală tactică, și aceasta este o lecție pentru noi, deoarece mulți din Rusia trebuie să fi fost tulburați de ea, așa cum ai scris. Ceea ce este firesc pentru noi nu este înțeles de ei. Noi, slavă lui Dumnezeu, ne-am păstrat obiectivitatea, dar încearcă să o păstrezi și tu în URSS, unde ești prigonit, asuprit și hărțuit neîncetat. Înțelegem deplin aceasta și vom merge pur și simplu cu prudență. Altceva nu există și nici nu poate fi.
Aș putea cita sute de fragmente din scrisori venite din Rusia, în care mulți tineri luptă pentru credință, se botează și își schimbă complet viața, lucru pe care numai harul Sfântului Duh îl poate săvârși. Aș putea eu, dintr-odată, să le spun că totul este fals, că nu sunt cu adevărat botezați? Pur și simplu nu m-ar crede și m-ar socoti drept un fel de sectar, pentru că inimile lor sunt pline de bucurie, se roagă lui Dumnezeu cu lacrimi, și-au schimbat cu totul viața, iar eu aș insista că totul este o iluzie? Nu, sfințite Vlădica, nici eu, nici tu nu vom acționa astfel, de aceasta sunt pe deplin sigur. Dă-le timp, iar sub influența harului lui Dumnezeu, treptat se vor lumina, li se vor deschide ochii înțelegerii. Până la urmă, la Botez spunem: «Te-ai botezat, te-ai luminat, te-ai uns, te-ai sfințit» și așa mai departe. Se pare că luminarea lucrează treptat, biruind slăbiciunile și denaturările noastre. Trebuie să le dăm timp, iar pentru noi, răbdare. Aceasta este totul cu privire la această chestiune.”
— Scrisoarea Mitropolitului Vitalie al New York-ului către Episcopul Lazăr al Tambovului, 9/22 ianuarie 1991.
Sursa: https://orthodoxmiscellany.blogspot.com/2025/01/metropolitan-vitaly-of-new-york-on.html
[1] Biserica Ortodoxă Rusă din Catacombe – n. trad.
[2] Expresia «All-Russian Council of the entire episcopate» am ales să o traduc astfel pentru claritate. – n. trad.
Rezistența Ortodoxă 