Rezistența Ortodoxă

Etichetă: Mitropolitul Vitalie

  • Mitropolitul Vitalie despre judecarea „Ortodoxiei oficiale”

    „…Vedem acum că toți patriarhii, absolut toți patriarhii — voi folosi un cuvânt blând — au ‘alunecat’. Dar, desigur, cine îi va judeca? Să nu fie — cu siguranță nu noi! Să lepădăm acest gând o dată pentru totdeauna! Nu noi și nici, așa cum unii ne sugerează… niște… mici… subdiviziuni ale Bisericii Grecești, ale Bisericii Române, ale Bisericii Bulgare, spunând că ar trebui să ne adunăm… și apoi să facem…

    „Să nu fie niciodată! Nu vom merge niciodată pe calea unei asemenea batjocuri — niciodată! Biserica Rusă din Afara Granițelor va rămâne așa cum a stat întotdeauna, cu totul singură într-o singurătate incredibilă, dar nu noi suntem vinovați de această singurătate. Nu am făcut nici măcar un pas ca să rămânem singuri! Suntem singuri doar pentru că toți ceilalți s-au abătut de la calea Bisericii lui Hristos. Ei s-au abătut — și acesta este un fapt.

    „Dar grecii sunt întotdeauna nechibzuiți, mereu exagerează, mereu merg în extreme… Însă noi nici măcar nu ne gândim să întemeiem vreun fel de tribunal. Să ne păzească Dumnezeu — am deveni de râsul lumii întregi dacă am îndrăzni să facem una ca aceasta! Pur și simplu nu putem face așa ceva!”

    — Mitropolitul Vitalie al New York-ului, dintr-o cuvântare către clerul Eparhiei Europei Occidentale, la Mănăstirea Lesna, 24 iunie 1997.

    Sursa: https://orthodoxmiscellany.blogspot.com/2025/07/metropolitan-vitaly-on-judging-official.html

  • Mitropolitul Vitalie al New York-ului despre Har în Patriarhia Moscovei (1991)

    „Acum, iubite Vlădica, să vorbim despre partea ideologică a întregii chestiuni. Trebuie spus de la început că Biserica noastră, sub niciun Mitropolit, nu a declarat vreodată că întreaga Patriarhie a Moscovei este complet fără har. Ce este aceasta? O trădare a Adevărului? Nicidecum! Noi ne recunoaștem profund ca parte a Bisericii Ruse Libere[1] și nu avem autoritatea deplină de a face o astfel de declarație, care aparține numai Soborului tuturor episcopilor ruși…[2] Ne exprimăm dezacordul total cu Moscova prin faptul că nu avem niciun fel de comuniune, nici măcar socială, cu episcopatul lor. [Patriarhia] Moscovei este o inculpată și așteaptă condamnarea ei. Domnul săvârșește în chip vădit o iconomie incredibilă pentru noi, pentru mulți oameni cu adevărat credincioși, și le dăruiește împărtășirea și le trimite harul Său, de pildă, prin Botez. Poți tu însuți, care ai fost cândva parte a acestei Patriarhii a Moscovei, să negi aceasta?! Nu poți, căci știi și ne-ai mărturisit și nouă că există mulți preoți minunați ai lui Dumnezeu care suferă în această Patriarhie, făcând tot ce pot pentru a-și păstori drept turma, și pentru aceasta zilele lor sunt numărate — toți așteaptă expulzarea, interdicția sau chiar îndepărtarea din preoție fără niciun fel de judecată.

    În asemenea condiții, putem noi oare să declarăm anatema asupra tuturor acestora? Aceasta ar fi o greșeală complet ireparabilă, o tragedie pentru mulți, sau chiar doar un zel nechibzuit, lipsit de înțelepciune. Fraza pe care o menționezi din Mesajul Arhieresc a fost o greșeală tactică, și aceasta este o lecție pentru noi, deoarece mulți din Rusia trebuie să fi fost tulburați de ea, așa cum ai scris. Ceea ce este firesc pentru noi nu este înțeles de ei. Noi, slavă lui Dumnezeu, ne-am păstrat obiectivitatea, dar încearcă să o păstrezi și tu în URSS, unde ești prigonit, asuprit și hărțuit neîncetat. Înțelegem deplin aceasta și vom merge pur și simplu cu prudență. Altceva nu există și nici nu poate fi.

    Aș putea cita sute de fragmente din scrisori venite din Rusia, în care mulți tineri luptă pentru credință, se botează și își schimbă complet viața, lucru pe care numai harul Sfântului Duh îl poate săvârși. Aș putea eu, dintr-odată, să le spun că totul este fals, că nu sunt cu adevărat botezați? Pur și simplu nu m-ar crede și m-ar socoti drept un fel de sectar, pentru că inimile lor sunt pline de bucurie, se roagă lui Dumnezeu cu lacrimi, și-au schimbat cu totul viața, iar eu aș insista că totul este o iluzie? Nu, sfințite Vlădica, nici eu, nici tu nu vom acționa astfel, de aceasta sunt pe deplin sigur. Dă-le timp, iar sub influența harului lui Dumnezeu, treptat se vor lumina, li se vor deschide ochii înțelegerii. Până la urmă, la Botez spunem: «Te-ai botezat, te-ai luminat, te-ai uns, te-ai sfințit» și așa mai departe. Se pare că luminarea lucrează treptat, biruind slăbiciunile și denaturările noastre. Trebuie să le dăm timp, iar pentru noi, răbdare. Aceasta este totul cu privire la această chestiune.”

    — Scrisoarea Mitropolitului Vitalie al New York-ului către Episcopul Lazăr al Tambovului, 9/22 ianuarie 1991.

    Sursa: https://orthodoxmiscellany.blogspot.com/2025/01/metropolitan-vitaly-of-new-york-on.html

    [1] Biserica Ortodoxă Rusă din Catacombe – n. trad.

    [2] Expresia «All-Russian Council of the entire episcopate» am ales să o traduc astfel pentru claritate. – n. trad.

  • Mitropoliții Filaret și Vitalie despre harul în Bisericile nou-calendariste / ecumeniste

    Mitropoliții Filaret (†1985) și Vitalie (†2006) ai New York-ului despre problema harului sacramental în Bisericile nou-calendariste / ecumeniste

    „Este unilateral imposibil pentru un episcop sau pentru Sinodul Episcopilor să declare pe nou-calendariști lipsiți de har, în ciuda greșelilor și inovațiilor lor.”

    – Mitropolitul Filaret către Mitropolitul Calist al Corintului, Краткий очерк экклезиологических и юрисдикционных споров в Греческой Старостильной Церкви („Schiță succintă a disputelor ecleziologice și jurisdicționale din Biserica Vechi-calendaristă Greacă”), de S.V. Kryzhanovsky, p. 37, nota de subsol 70.

    Online: https://antiorthodox.files.wordpress.com/2020/09/sketch-old-style.pdf

    „Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor consideră introducerea noului calendar ca o greșeală care a adus confuzie în viața Bisericii și, în cele din urmă, drept cauza schismei. Din acest motiv, ea nu a acceptat, nu acceptă și nu va accepta acest lucru și evită a coliturghisi cu nou-calendariștii. În ceea ce privește întrebarea despre prezența sau absența harului la nou-calendariști, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor nu consideră că ea însăși sau orice altă Biserică Locală are autoritatea de a lua o decizie finală, deoarece o evaluare categorică asupra acestei chestiuni poate fi făcută numai de un Sinod Ecumenic convocat în mod legitim și competent, cu participarea obligatorie a Bisericii Libere a Rusiei.”

    – Mitropolitul Filaret, Prima Hotărâre a Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, 12/25 septembrie 1974.

    Online: https://sinod.ruschurchabroad.org/Arh%20Sobor%201974%20Rezol.htm

    „Episcopul Lavru citește un extras dintr-un ziar grecesc și hotărârea Sinodului Episcopilor referitoare la rezoluția Sinodului Episcopului Andrei de a rupe comuniunea cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor.

    Protoprezbiterul G. Grabbe citește o scrisoare de la Mitropolitul Epifanie al Kitionului către Sfântul Sinod.

    Arhiepiscopul Vitalie consideră că nu ar trebui să acceptăm nicio cerință. Noi mergem pe drumul nostru, ocupând o anumită poziție în lume și nu putem fi influențați din exterior să încălcăm poziția adoptată. Grecii vor ca noi să declarăm pe toți nou-calendariștii drept schismatici și eretici, lipsiți de harul Bisericii, dar aceasta nu este în competența noastră.

    Președintele [Mitropolitul Filaret] constată că Sinodul ar putea confirma hotărârea Sinodului și să spună că Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor nu s-a îndepărtat niciodată de principiile sale vechi. Ea rămâne la ceea ce a mărturisit atunci când i-a primit pe Înaltpreasfințiții Epifanie (mateit – n. trad.) și Calist (florinit – n. trad.) în comuniune. Dacă frații noștri greci cred acum că poziția noastră nu este ortodoxă, aceasta înseamnă că actul primirii lor în comuniune este invalid pentru ei și că ei se întorc la poziția pe care o aveau înainte.

    Sinodul este de acord cu Președintele.”

    – Protocolul nr. 7, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, 23 septembrie / 6 octombrie 1976.

    Online: https://sinod.ruschurchabroad.org/Arh%20Sobor%201976-Prot.htm

    „Prin proclamarea acestei anateme, ne-am protejat turma de această ispită apocaliptică și, în același timp, am pus cu reticență în fața conștiinței tuturor Bisericilor locale o problemă serioasă, pe care mai devreme sau mai târziu ele trebuie să o rezolve într-un fel sau altul. Soarta spirituală viitoare a Bisericii Ortodoxe universale depinde de rezolvarea acestei probleme. Anatema pe care am proclamat-o este de jure[n. tr. potrivit legii] o manifestare de caracter pur local al Bisericii Ruse din Afara Granițelor, dar de facto[n. tr. din punct de vedere practic] are o importanță imensă pentru istoria Bisericii universale, căci ecumenismul este o erezie la scară universală. Locul Bisericii Ruse din Afara Granițelor este acum clar în conștiința tuturor ortodocșilor. Domnul ne-a pus pe umeri o cruce mare, dar nu mai este posibil să tăcem, căci tăcerea continuă ar fi ca o trădare a Adevărului, de care să ne ferească Domnul pe toți!”

    – „Sinodul Episcopilor din 1983,” de Arhiepiscopul Vitalie al Montrealului.

    Online: https://drive.google.com/file/d/1j8fmWaW_kV6dF1SR8R-3rHna5ZSYRBAT/view?usp=sharing

    „Pentru a distinge adevărata Biserică în mijlocul sutelor de așa-numite biserici, mari și mici, trebuie să avem în vedere, mai întâi, succesiunea vizibilă, istorică, neîntreruptă în timp, de la Însuși Hristos și Sfinții Săi Apostoli și, în al doilea rând, mărgăritarul adevărului din acest vas vizibil, ca într-o scoică de sidef[1]. Una nu poate exista fără cealaltă. Aceste două caracteristici aparțin numai Bisericii Ortodoxe universale, care constă din multe Biserici locale. În prezent, majoritatea Bisericilor locale au fost zguduite în întregime de o cumplită lovitură dublă: noul calendar și erezia ecumenismului. În ciuda acestei situații jalnice, totuși, nu îndrăznim să afirmăm (și să ne ferească Dumnezeu de acest lucru, căci aceasta este datoria doar a unui Sinod Ecumenic!) că ele sunt lipsite de harul lui Dumnezeu. Am pronunțat o anatemă asupra ereziei ecumenismului pentru folosul credincioșilor Bisericii noastre, dar prin aceasta chemăm și Bisericile locale (într-un mod modest, dar ferm, blând, dar hotărât) să ia serios în considerare implicațiile acțiunii noastre. Aceasta este misiunea micii noastre Biserici, modeste, oarecum prigonite, dar mereu vigilente și adevărate. De facto, nu coliturghisim nici cu nou-calendariștii, nici cu ecumeniștii[2]; dar dacă vreunul dintre clericii noștri, îngăduind o anumită iconomie bisericească, a îndrăznit să ia parte la o astfel de coliturghisire, acest fapt izolat nu afectează în niciun fel poziția noastră pentru Adevăr.”

    – Epistolă la Nașterea Domnului a Mitropolitului Vitalie al New York-ului, 1986.

    Online: https://drive.google.com/file/d/1_b-p1W1po27Do9yKBuHg-lAqx0sRJrHB/view?usp=sharing

    Sursa: https://orthodoxmiscellany.blogspot.com/2024/03/metropolitans-philaret-and-vitaly-on.html?m=1

    [1] Sideful este partea interioară, lucioasă și frumoasă a unei scoici. Metafora subliniază ideea că adevărul (perla) este protejat și ascuns în interiorul formei vizibile și istorice a Bisericii (coaja de sidef). Așa cum perla nu există fără scoică, nici adevărul mântuitor nu există în afara Bisericii vizibile, cu succesiune apostolică. – n. trad.

    [2] ROCOR-ul se afla în perioada în care nu mai avea comuniune liturgică cu nicio Biserică Locală. – n. trad.