O descoperire a Maicii Domnului către Cuviosul Monah Boris
de la Sfânta Mănăstire Valaam (†7 mai 1969)
Redactorii periodicului ortodox american The Orthodox Word au vizitat recent renumita Mănăstire rusă Valaam, de pe Lacul Ladoga, unde ieromonahul Kensorin le-a oferit autobiografia scrisă de mână a bătrânului său duhovnicesc, părintele Boris (Nicolae după ce a fost îmbrăcat în Marea Schimă). Ei au publicat varianta în engleză (The Orthodox Word, vol. XXVII, nr. 5–6 [160–161], septembrie–decembrie 1991).
Cine a fost, însă, părintele Boris?
Acest sfânt bătrân, a cărui viață a fost plină de minuni, s-a născut la 22 iulie 1876. După multe necazuri, în anul 1900 a intrat în Sfânta Mănăstire Valaam, unde s-a făcut cunoscut prin virtutea și nevoințele sale.
Un grup de asceți și mărturisitori din această mănăstire, sub îndrumarea ieromonahului Mihail (†1962), a rămas credincios Calendarului Bisericesc tradițional, asumând această poziție cu mari suferințe și umiliri.
În 1940, ei au părăsit Mănăstirea Valaam și au mers la mănăstirea cu același nume aflată pe teritoriul Finlandei (Noul Valaam), unde au rămas până în 1957. După aceea, au cerut să se întoarcă în mănăstirea lor de obârșie. Însă, în loc de aceasta, au fost trimiși la Sfânta Mănăstire a Peșterilor Pskov, unde au trăit până la adormirea lor, în peșterile subterane ale mănăstirii.
Unii membri ai acestui grup veniseră deja (în 1926) de la Valaam în Cehoslovacia, unde s-au alăturat Frăției Sfântului Iov din Poceaev (Mănăstirea Vladimirova) sau s-au pus în slujba administrației ecleziastice a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, care își avea încă sediul în Serbia (Sremski Karlovci). Cel mai cunoscut dintre ei, părintele Filimon, a adormit în sfințenie la Sfânta Mănăstire a Sfintei Treimi din Jordanville, SUA, în 1956.
Minunea deosebit de impresionantă pe care o publicăm mai jos constituie capitolul al paisprezecelea din autobiografia cuviosului monah Boris(Nicolae).
La 25 septembrie 1925, a apărut o dezbinare în Valaam cu privire la calendarele „vechi” și „nou”.
Au început să ne silească să trecem la stilul nou. Mulți dintre frați au rămas credincioși stilului vechi.
Au început procedurile legale. A venit administrația bisericească; era un fel de judecată, avându-l ca președinte pe starețul Paulin. Au început să-i cheme pe frați unul câte unul, și mulți au fost izgoniți din mănăstire.
Apoi a venit și rândul meu. Am intrat în încăpere, iar acolo stăteau starețul Paulin și ceilalți din administrația bisericească.
Starețul a spus: „Iată un rob al lui Dumnezeu; întrebați-l.” Unul dintre ei a spus că va vorbi el și că totul urma să fie consemnat.
M-au întrebat: „Îl primești pe părintele Paulin ca stareț?” „Vei merge la slujbe după calendarul nou?”
Nu am putut răspunde; era ca și cum limba mi se paralizase. Ei s-au mirat și au zis: „Ei bine, de ce nu răspunzi?” Nu puteam rosti nimic. Atunci au spus: „Mergi, rob al lui Dumnezeu, și gândește-te.”
Am început să mă rog Maicii Domnului, „chezășia” mea, în inima mea: „Arată-mi și lămurește-mi calea vieții: de care parte să merg, a stilului nou sau a celui vechi? Să merg în catedrală sau în alt loc?” Și eu, păcătosul, mă rugam Maicii Domnului în timpul ascultării mele la bucătărie.
Când mi-am încheiat ascultarea de seară, am mers în chilia mea și am gândit, cu simplitate: „De ce nu îmi răspunzi, Maica lui Dumnezeu?” Dar harul lui Dumnezeu nu m-a părăsit, pe mine, păcătosul. El voiește mântuirea tuturor.
Deodată catedrala mi s-a arătat înainte, exact cum este: aceeași înălțime, lungime și lățime. M-am uimit de această arătare minunată — cum putea încăpea în mica mea chilie? Dar glasul lăuntric mi-a spus: „Totul este cu putință la Dumnezeu. Nimic nu este cu neputință pentru El.”
„Ei bine,” am gândit, „trebuie mers la slujbele din catedrală, după stilul nou.” Dar în clipa în care gândeam așa, o perdea albastră a coborât de sus, în mijlocul căreia era o cruce de aur. Catedrala a rămas în spatele perdelei. Eu am rămas de această parte.
Catedrala a devenit nevăzută pentru mine, iar glasul lăuntric mi-a spus: „Mergi la stilul vechi și ține-te de el.”
Și am auzit un glas de femeie, venind de sus, din colț: „Dacă vrei să te mântuiești, ține cu tărie tradițiile Sfinților Apostoli și ale Sfinților Părinți.”
Același lucru s-a repetat a doua oară, iar a treia oară glasul a spus: „Dacă vrei să te mântuiești, ține-te de tradiția Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți, iar nu de acești ‘înțelepți’.”
După această minune, totul a dispărut și am rămas singur în chilia mea. Inima mea a început să se bucure, căci Domnul îmi arătase calea mântuirii, prin rugăciunile Maicii Domnului. Și de atunci îmi amintesc acest mare miracol, spre mântuirea omului.
Sursa: http://orthodoxmiscellany.blogspot.com/2025/11/a-miracle-which-confirms-traditional.html
Rezistența Ortodoxă 