„Într-o zi, sora Annetei din Amfiali, Evghenia Triantafyllidi, a venit la Koropi și i-a spus Annetei: „În cartierul meu, la Sfântul Dimitrie, îl avem pe Gheronda Ioan, un bătrân cu darul înainte-vederii. Vino să iei binecuvântare”. Chiar a doua zi, Anneta a plecat la Amfiali și a bătut la poarta mănăstirii Sfântului Dimitrie. Înainte să i se deschidă, a auzit pe Gheronda poruncind călugăriței sale: „Deschide, este polițista din Koropi, las-o să intre”. Anneta a fost cuprinsă de emoție.
Au adus-o pe Anneta înăuntru și au dus-o în spate, lângă biserica Sfântului Dimitrie. Când a intrat, bătrânul, stând așezat, i-a spus: „Apropie-te de mine, slujitoare a lui Dumnezeu, Anneta, ca să îți citesc păcatele de pe frunte”. De îndată ce s-a apropiat, copleșită, a îngenuncheat înaintea lui și, plângând, i-a sărutat mâinile cu evlavie. El i-a ridicat capul și i-a privit fruntea. I-a spus: „Văd pe fruntea ta multe rase scrise”1. Și imediat i-a zis: „Spune-i preotului tău de la Sfântul Fanurie, celui de pe vechiul calendar, ieromonahul Evghenios, să nu mai alunge oile lui Dumnezeu care țin noul calendar, pentru că și eu făceam la fel, așa cum mă sfătuise bătrânul meu. Până când, într-o noapte, în timpul rânduielii mele de rugăciune, Domnul nostru Iisus Hristos mi S-a descoperit și mi-a arătat într-o vedenie că de-a dreapta și de-a stânga Lui erau oi, dar cu o deosebire: oile din stânga erau arse, cu totul înnegrite. M-am înfricoșat și am zis: „Doamne, în stânga sunt caprele, cum pot fi acolo oi arse?” Atunci Domnul mi-a spus cu indignare: „Aceste oi arse sunt copiii Mei nou-calendariști pe care ți-i trimit ca să-i luminezi, iar tu îi alungi. Îi voi cere de la tine în Ziua Judecății, pentru că nu este dreptul tău să aduci oile Mele nou-calendariste înapoi la adevărata Ortodoxie. Lucrarea aceasta este a Mea. Tu trebuie să-i primești pe toți, iar celor cărora le voi îngădui se vor întoarce singuri pe calea cea dreaptă a Slavei Mele. Pentru păcatele poporului am îngăduit această dezbinare a Bisericii. Tu, primește-i lângă tine, fiindcă Eu sunt Cel care îi trimite. Ocrotește-i, căci îi voi cere de la tine în Ziua Judecății”. Și îndată Domnul a dispărut, lăsându-mă cuprins de spaimă în fața asprimii Sale.
A doua zi am deschis biserica atât pentru nou-calendariști, cât și pentru vechi-calendaristi. Acum am trei mii de copii duhovnicești care mă au ca părinte. Așa că spune-i preotului tău să nu-i mai alunge pe frații noștri nou-calendariști, iar restul este lucrarea lui Dumnezeu”.
De îndată ce Anneta s-a întors la Koropi, i-a spus preotului porunca. Ieromonahul a spus: „Voi asculta, căci am auzit despre sfințenia lui”. Și a început să-i iubească pe toți și să le slujească fără să cerceteze dacă țineau vechiul sau noul calendar. Într-un an, cincisprezece familii s-au întors singure la vechiul calendar din pricina dragostei pe care le-o arăta, fără nicio constrângere. Când Sfântul Ioan a trecut la Domnul, copiii săi duhovnicești nou-calendariști erau numeroși precum marea.
Sursa: https://krufo-sxoleio.blogspot.com/2012/05/blog-post_4952.html
„Το ιστορικό και τα θαύματα της Παναγίας Ευαγγελιστρίας Ακρωτηριανής Σερίφου”, vol. 1, de stareța Anthousa, Atena, 2006.
Note: Gheronda Ioan din Amfiali, cunoscut acum ca Sfântul Ioan Noul Milostiv, făcătorul de minuni, a fost un ieromonah și stareț al Mănăstirii Sfântul Dimitrie din Amfiali, o figură importantă în cadrul Bisericii Ortodoxe Autentice din Grecia. El este cinstit pentru sfințenia și darul său al înainte-vederii. Mărturia legată de vedenia sa despre legătura dintre vechi-calendariști și nou-calendariști subliniază o atitudine de profundă iubire, o înțelegere corectă a situației dificile în care ne aflăm, considerând că unitatea în Hristos este cea mai importantă, urmând întru totul Sfântului Ierarh Hrisostom de Florina. Această vedenie l-a determinat să primească atât pe vechi-calendariști, cât și pe nou-calendariști în biserica sa. Sfintele moaște ale Cuviosului Ioan sunt curate ca aurul, bine-mirositoare și lucrează minuni tuturor celor ce se roagă din adâncul inimii.
Acest fapt ne arată tuturor adevăratul cuget bineplăcut lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l avem ca slujitori ai lui Hristos – fără a deveni „mai împărați decât Împăratul”, ci slujind voia Sa dumnezeiască și nu propria noastră voie.
Să nu se smintească unii frați de aceste experiențe, fiindcă nu le pot înțelege în duhul lor, potrivit viziunilor și interpretărilor lor teologice. Teologia nu este doar literă, ci mai ales Duh – și acesta este darul lui Hristos oferit numai celor cu inimă bună și cu intenții curate.
Să se apropie, așadar, ca niște ucenici, de Hristos, cu inimă curată și deschisă spre cunoaștere – și atunci vor înțelege ceea ce astăzi le este ascuns.
În acest fel de gândire se află miezul și inima Luptei Sfinte de apărare a Ortodoxiei Autentice. Merită să fie cercetată în profunzime, pentru ca, prin Harul lui Hristos, să ne eliberăm de tot ceea ce, fie și pe nesimțite, ne-a abătut de la cale. Și, având ca merinde Adevărul nestricat al Domnului nostru, să mergem înainte cu îndrăzneală.
Ortodoxia, frați iubiți, a biruit și va birui întodeauna!
- În original: «Βλέπω στο μέτωπό σου πολλά ράσα γραμμένα». Expresia tradusă mot-a-mot nu are prea mult sens, ea ar însemna: «Văd în tine o chemare puternică spre monahism / o responsabilitate duhovnicească monahală». – n. trad. ↩︎
Rezistența Ortodoxă 