Sf. Ioan Maximovici (+1966)
Scrisoarea din Septembrie 13, 1963
Dacă cineva începea să vorbească în prezența Mitropolitului Antonie [Hrapovițki] despre „acțiuni greșite ale Bisericii”, el îi oprea, arătând că acțiunile ierarhiei nu pot fi atribuite Bisericii, întrucât ierarhia nu este întreaga Biserică, chiar dacă vorbește în numele ei. Pe Scaunul Constantinopolului [au șezut] Pavel Mărturisitorul, Macedonie, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Nestorie, Proclu, Flavian, Gherman. Unii au strălucit prin sfințenie și Ortodoxie, alții au fost ereziarhi, totuși Biserica a rămas Ortodoxă. În timpul Iconoclasmului, după alungarea lui Severinus, a lui Nichifor și a altora, nu doar scaunele lor, ci și majoritatea celor episcopale au fost înlocuite de iconoclaști.
Alte Biserici nici măcar nu aveau comuniune cu [Biserica Bizantină], potrivit mărturiei Sfântului Pavel, care a părăsit erezia și tronul [patriarhal], nevoind să aibă comuniune cu iconoclaștii, dar cu toate acestea Biserica Constantinopolului a rămas Ortodoxă, deși o parte a poporului și mai ales gărzile și dregătorii au fost atrași în iconoclasm.
Așadar, este acum de înțeles când expresia „Biserica Sovietică” este folosită de oamenii de rând care sunt mai puțin familiarizați cu limbajul bisericesc, însă aceasta nu este potrivită pentru discuții responsabile și teologice. Când întreaga ierarhie a Rusiei de Sud-Vest a îmbrățișat uniatismul [după unirea de la Brest din 1596], Biserica a continuat să existe în persoana credinciosului popor ortodox, care, după multă suferință, și-a restabilit ierarhia. Prin urmare, este mai corect să vorbim nu despre o „Biserică Sovietică”, care nu poate exista în înțelegerea corectă a cuvântului „Biserică”, ci despre ierarhia care se află în slujba guvernului sovietic.
Atitudinea față de această ierarhie poate fi aceeași ca față de alți reprezentanți ai acelui guvern. Rangul lor le oferă ocazia de a acționa cu mare autoritate și de a înlocui vocea suferindei Biserici Ruse și îi induce în eroare pe cei ce se gândesc să afle de la ei despre poziția reală a Bisericii în Rusia. Desigur, printre ei se află și trădători conștienți, și cei care pur și simplu nu găsesc puterea de a lupta și s-au lăsat duși de val: aceasta este o chestiune a responsabilității lor personale, dar, în general, acesta este aparatul regimului sovietic luptător împotriva lui Dumnezeu(gr. θεομάχος).
Deși există o singură ierarhie în plan liturgic, căci Harul lucrează independent de vrednicia personală, în plan socio-politic această ierarhie servește drept paravan pentru activitățile ateiste sovietice. Prin urmare, cei din străinătate și cei care se alătură rândurilor sale devin complici intenționați ai acelei puteri.
Sursa:https://orthodoxmiscellany.blogspot.com/2025/11/did-byzantine-church-cease-to-be-church.html