Interpretarea și documentarea Patristică asupra termenilor „potențial” și „în fapt”

Despre „potențial” și „în fapt”, vezi notele de subsol din Pidalion (Editura AMD, 2015), paginile 32 și 696, precum și lucrarea Epitome a Sfintelor Canoane, a monahului colivad Neofit Kavsokalivitul (secolul al XVIII-lea), editată de ieromonahul Teodoret (Mavros), Ed. Astir, 1999.

În fragmentele următoare, prin „prima persoană” se înțelege sinodul care a condamnat deja o anumită inovație. De exemplu, în cazul noului calendar, sunt avute în vedere Sinoadele din secolul al XVI-lea care au condamnat „calendarul nou”. Prin „a doua persoană” se înțelege sinodul ce trebuie convocat pentru a pune în aplicare Sfintele Canoane, adică pentru a condamna „a treia persoană”, anume inovatorii. Să vedem ce spun exact textele citate:

1. În nota de subsol 22 la Canonul Apostolic 3, Sfântul Nicodim Aghioritul scrie:

„Trebuie să știm că certările ce le poruncesc Canoanele, adică acestea: să se caterisească, să se afurisească și să se anatematisească, acestea după meșteșugul gramaticii a treia persoană care nu este de față, la care spre a se da porunca acesta de nevoie trebuie a fi a doua persoană, o tâlcuiesc mai bine. Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să-i caterisească pe preoți, sau ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă Canoanele. Însă, dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoților, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoții aceștia și mirenii, nici caterisiți nu sunt cu lucrul nici afurisiți, ori anatematisiți. Învinovățiți sunt însă, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar acolo spre Dumnezeiasca osândă.” (Sublinierea în original.)

2. La pagina 696(Aici este vorba despre versiunea în greacă întrucât în versiunea în română nu există această interpretare), Sfântul Nicodim, interpretându-l pe Sfântul Ghenadie împotriva simoniacilor, scrie:

„Unii acuzatori ai clerului, care spun că nu mai există Preoție în prezent, deoarece majoritatea sunt hirotoniți pe bani, se bazează pe cuvintele acestui Sfânt și susțin că nu doar Sfântul însuși și Sinodul său zic: să fie lepădat — adică vorbind la imperativ, care, fără mijlocirea celei de-a doua persoane, este gramatical nevalid —, ci adaugă și expresia este lepădat, și aceasta fără ca respectivul să fi fost caterisit de alții. Dar să asculte următoarele: expresia să fie (ἔστω) se înțelege că acea persoană devine în mod real și penal lepădată de către Sinodul care pune în aplicare Canoanele dumnezeiești; în timp ce expresia este (ἔστιν) se înțelege că acea persoană este lepădată potențial, în ce privește vina. Căci, dacă cele două expresii ar fi sinonime, atunci la ce bun ar fi existat ambele? Dacă este ar fi suficient, la ce bun să fie? Una se referă la viitor, cealaltă la prezent, și astfel se află în opoziție. Totuși, în timp ce spunem acestea, nu putem trece sub tăcere că este într-adevăr un lucru înfricoșător ca cineva să fie hirotonit pe bani — lucru pe care Sfântul îl declară categoric și definitiv: că astfel de oameni sunt imediat lepădați de Preoție.” (Sublinierea în original.)

3. În lucrarea Epitome a Sfintelor Canoane, citim următoarele:

„Trebuie remarcat că al Șaptelea Sinod, spre finalul primei sesiuni, afirmă că al Șaselea nu a respins hirotoniile făcute de învățătorii ereziei monotelite, întrucât majoritatea celor prezenți [la sinod] fuseseră hirotoniți de ei. Așadar, trebuie luat în considerare cum se împacă aceasta cu Canonul Apostolic 68, care respinge categoric hirotonia făcută de eretici, și cu epistola Sf. Vasile cel Mare către Nicopolitani… Căci președinții Sinodului al Patrulea, Anatolie al Constantinopolului și Maxim al Antiohiei, au fost hirotoniți de Dioscor al Alexandriei, un monofizit, care la acel moment nu fusese încă condamnat sinodal ca eretic. De asemenea, unii dintre participanții la Sinodul al Șaselea care fuseseră hirotoniți de monoteliti — Serghie, Pir, Petru și Pavel —, după hirotonia lor, s-au adunat și i-au anatematizat pe aceștia ca eretici… Cu toate acestea, Sinodul al Șaptelea a acceptat hirotoniile făcute de eretici care nu fuseseră încă examinați sinodal… Nici Meletie al Antiohiei, care a prezidat Sinodul al Doilea, nu fusese hirotonit de altcineva decât de arieni. Totuși, Meletie nu a fost lipsit de hirotonie.” (pp. 63–64, cu accent pe ideea principală)

Și mai departe:

„Să nu fie nimeni dintre cei acuzați caterisit înainte de judecată sau în absență, fără o chemare triplă, ci să fie chemat în scris sau prin doi egali spre a răspunde la acuzațiile aduse și a fi prezent la audiere… Căci acele [forme imperative] exprimate la persoana a treia, indicând porunca în absența persoanei, necesită în mod necesar o a doua persoană pentru transmiterea poruncii. Iar dacă o a doua persoană nu este primită, atunci imperativul la persoana a treia devine invalid… Astfel, decretele sfinte, deși posedă o autoritate de netăgăduit, nu o au de la sine și imediat, ci pentru că sunt adresate unei a treia persoane; prin urmare, primirea de către a doua [persoană] este necesară, pentru a transmite — sau mai degrabă a pune în aplicare asupra celei de-a treia — porunca primei persoane. Dacă a doua persoană nu acționează pentru a pune în aplicare asupra celei de-a treia porunca emisă de prima, a treia nu este în fapt afectată de porunca primei, nici în ceea ce privește efectul, nici pedeapsa… Imperativele referitoare la viitor nu poartă sensul prezentului… Astfel, și preoții care nu au fost caterisiți canonic — zic: înainte de judecată — sunt, prin natura lucrurilor, necaterisiți pentru moment… Și cum a stabilit Sinodul Trulan(în canonul al treilea) că și aceia pe care Canoanele Apostolice 17 și 18 îi declară imediat caterisiți — după rătăcirea acuzatorilor clerului — nu sunt cu nimic mai puțin slujitori decât înainte? Faptul că legile zac neaplicate când nu sunt revendicate este arătat și de dumnezeiescul Hrisostom…” (Capitolul 12, Despre „Potențial” și „În fapt” în Canoanele Sfinte, pp. 167–170, cu accent)

Sursa: https://orthodoxmiscellany.blogspot.com/2025/05/patristic-interpretation-and.html